- delaţiúne
- s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. delaţiúnii; pl. delaţiúni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
delaţiúne
Look at other dictionaries:
delaţiune — DELAŢIÚNE, delaţiuni, s.f. Denunţare, denunţ; pâră. [pr.: ţi u] – Din fr. délation, lat. delatio, onis. Trimis de laurap, 13.08.2004. Sursa: DEX 98 DELAŢIÚNE s. v. denunţ, denunţare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime delaţiúne s … Dicționar Român
denunţ — DENÚNŢ, denunţuri, s.n. Informare adresată unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană; denunţare. – Din denunţa (derivat regresiv). Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
delator — DELATÓR, OARE, delatori, oare, s.m. şi f. Persoană care face o delaţiune; denunţător, pârâtor. – Din fr. délateur, lat. delator. Trimis de laurap, 20.04.2004. Sursa: DEX 98 DELATÓR s. v. denunţător, pârâtor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
prădui — prăduí vt (Argotic) A schimbaBulletin linguistique II, 115; prăduiésc; Trimis de raduborza, 11.02.2006. Sursa: MDA prăduí ( uiésc, prăduít), vb. – 1. A schimba. – 2. A denunţa. – 3. A risipi, a cheltui fără rost. Origine îndoielnică. Cuvînt de… … Dicționar Român
pấrî — pîrî ( rắsc, ît), vb. – A denunţa, a acuza, a inculpa. sl. prĕti, prją, priši, a se certa (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 244), cf. sb., cr. preti a acuza , mag. per ceartă ; trebuie să se pornească de la un sl. *pĭrĕti, cf. tîrî. – Der.… … Dicționar Român
